Istoria Modei: o poveste despre evoluția țesăturilor și înfrumusețarea trupului

Istoria Modei: o poveste despre evoluția țesăturilor și înfrumusețarea trupului

Istoria modei este absolut fascinantă. Cu atât mai mult cu cât lucrezi în domeniul fashion, fie că ești croitoreasă, designer vestimentar sau producător de articole de îmbrăcăminte, să cunoști istoria modei te poate ajuta să înțelegi mai bine fiecare piesă vestimentară. Evoluția societății a influențat fiecare piesă de îmbrăcăminte în fiecare din perioadele istoriei. Astfel, istoria modei este un instrument foarte util de a cunoaște trecutul umanității și de a afla cum au evoluat hainele pe care le purtăm în prezent.

Fiecare piesă vestimentară a trecut prin sute de variante și de modificări până să ajungă la ceea ce cunoaștem noi în prezent, haine pe care le găsim în magazine. Fiecare model de bluză, fustă sau pantaloni, a apărut într-un anumit fel și dintr-un anumit material, a dispărut, ca apoi să apară din nou, după o anumită perioadă, într-o variantă mult îmbunătățită. Istoria modei este importantă, atât pentru cei care adoră moda și caută mereu ultimele colecții, cât și pentru cei care lucrează în domeniu și vor să cunoască mai mult și să se inspire din trecut.

Așadra, porniți cu noi într-o călătorie despre modă și istorie, în care veți descoperi modul în care schimbările și modernizarea au influențat felul în care lumea se îmbrăca.

Istoria modei, de la începuturi

Moda este foarte veche. Dacă facem o incursiune în timp, vedem că istoria modei începe cu apariția lui Homo Sapiens, perioadă în care hainele erau realizate din piele de animale. Ulterior, odată cu trecerea timpului, omul a învățat să țeasă și să brodeze. De altfel, în ceea ce privește primele civilizații, în Egipt se făceau deja articole de îmbrăcăminte mai elaborate, iar ca material principal se folosea inul. În Mesopotamia, oamenii erau îmbrăcați în șaluri lungi, cu care își înfășurau practic tot corpul, strânse la mijloc cu o centură.

Romanii și egiptenii erau foarte interesați de aspectul lor și investeau mult timp și bani pentru modă și stil. În acele vremuri, purtarea unui anumit tip de îmbrăcăminte comunica statutul, bogăția și ocupația. În secolul al XV-lea, Curtea Burgundiană a lui Filip cel Bun a fost desemnată centrul modei în Europa. În timpul perioadelor renascentiste și baroce, centrul modei s-a mutat, întâi din Burgundia în Italia și apoi în Franța.

În lumea occidentală, moda a fost importantă de-a lungul istoriei. Epoca tenebrelor, Perioada Medievală, Renașterea, Epoca Georgiană, Epoca Victoriană, Epoca Eduardiană – toate perioadele importante din istorie și-au pus amprenta asupra istoriei modei mondiale. Marea Britanie și alte țări europene bogate au influențat moda din întreaga lume.

Istoria modei în Grecia Antică

Moda în Grecia Antică se caracterizează prin simplitatea ei. Dar, în acel moment, moda începuse să fie deja o formă de diferențiere socială: țăranii se îmbracau în piei tăbăcite sau îmbrăcăminte din lână groasă, iar clasele superioare purtau tunici de in sau lână fină. De cele mai multe ori, îmbrăcămintea se compunea doar dintr-o singură bucată mare de stofă, cu care se înfășura corpul. Pentru a avea totuși o formă, stofa putea fi drapată, aruncată peste umăr sau prinsă cu ace și fibule. Din acest motiv, nu existau diferențe prea mari între îmbrăcămintea masculină și cea feminină. Clasele mai sarace, se îmbrăcau simplu, cu puține elemente decorative.

Spre deosebire de egipteni, grecii foloseau o gamă mai largă de materiale pentru producția pieselor de îmbrăcăminte. Se foloseau atât materiale de origine animală (lâna, blana de capră, mătasea), cât și cele de origine vegetală (inul, bumbacul, cânepa). Dacă egiptenii purtau aproape exclusiv albul, grecii preferau veșmintele colorate, cu broderii.

Istoria modei în Roma Antică

Romanii bogați importau mătase din India sau China, chiar dacă se vindea la fel de scump ca și aurul, din cauza costurilor mari de transport. Îmbrăcămintea romanilor nu necesita aproape nicio croială şi nici cusături, astfel încât intervenţia croitorului era minimă. În general, veşmântul oficial al romanilor (dar care era interzis ţăranilor, muncitorilor simpli şi sclavilor) era toga: o bucată de stofă groasă de lână albă, tăiată în formă de elipsă sau de semicerc cu un diametru care putea ajunge până la şase metri. În interiorul casei, bărbații purtau o tunică largă şi lungă până sub genunchi, strânsă la mijloc cu o centură.

Femeile purtau o cămaşă de in, iar în jurul bustului o fâşie de pânză, cu rol de sutien. Peste cămaşă purtau o tunică lungă până la pământ (stola), cu mâneci scurte sau fără mâneci, strânsă cu un cordon. Peste stola, își puneau un fel de şal de lână colorată (palla) care acoperea umerii; un capăt al pallei se înfăşura pe un braţ, iar celălalt capăt cădea până la pământ, iar cu un fald al pallei femeia îşi acoperea capul (căci o femeie romană nu ieşea niciodată în oraş cu capul neacoperit).

Istoria modei în Evul Mediu

Numeroasele tipuri de țesături sintetice pe care oamenii le poartă astăzi nu erau bineînțeles disponibile în epoca medievală. Dar, nu însemna că toată lumea purta lână grea, pânză de sac și piei de animale. Diferite țesături mai calitative începuseră deja să fie fabricate din perioada romană. Cu cât țesătura era mai fină și mai moale, cu atât era și mai costisitoare. Existau astfel diferite țesături, cum ar fi tafta, catifea și damasc, au fost realizate din materiale precum mătase, bumbac și in folosind tehnici specifice de țesut.

Designul modei din Evul Mediu era încă condus de romani, deși au adoptat haine și stiluri de la barbari, bizantini și arabi. În Evul Mediu un om obişnuit se îmbrăca cu pantaloni din pânză groasă, ciorapi groşi de lână, bluză, manta şi pălărie. Femeile purtau rochii lungi, confecţionate din materiale groase, în general stofă. În Răsărit, modelul bizantin a fost adoptat și de popoarele vecine.

În schimb, nobilii şi oamenii bogaţi se îmbrăcau cu haine ţesute din materiale mai fine: pânze subţiri, stofe, mătase, blănuri, iar în picioare purtau cizme. Femeile îşi ascundeau întotdeauna părul sub o bonetă, dar spre finalul perioadei au apărut pieptănăturile sofisticate, care dădeau un aer de eleganţă şi rafinament.

Istoria modei în perioada Renașterii

Renașterea intelectuală și culturală a Europei a contribuit la diversificarea stilurilor vestimentare, a materialelor și a imprimeurilor utilizate. Îmbrăcămintea nobilimii a devenit extrem de sofisticată, adevărate capodopere vestimentare, accentuând trei zone importante: mânecile exagerat de voluminoase, talia puternic încorsetată și linia gâtului, care devine din ce în ce mai interesantă prin tăieturi creative sau gulere foarte înalte. Diferențele de clasă se observă și mai mult în perioada Renașterii, când femeile din clasele inferioare aveau acces doar la materiale și culori simple, pe când ținutele nobilimii deveneau din ce în ce mai fastuoase.

În această perioadă, asistăm la nașterea unui fenomen care va influența pentru totdeauna relația noastră cu moda. Într-o epocă, în care femeile nu aveau un rol important în societate, hainele reprezentau singura modalitate de expresie personală. Prin intermediul hainelor, acestea puteau fi văzute și puteau arăta ceva doar al lor. Astfel, pentru a se face remarcate, modelele rochiilor și al coafurilor au devenit din ce în ce mai variate și mai fastuoase.

Odată cu trecerea timpului și cu apariția tiparului, a devenit mai ușoară difuzarea imaginilor cu modul în care erau îmbrăcați oamenii, fie prin portrete, fie prin cărți despre costume. Începea cu o nouă croială într-o țară, apoi se răspândea în alta, unde era recreată apoi cu materiale diferite sau alte culori, iar asta permitea modelor să evolueze. Trendurile au început să se standardizeze și să influențeze în același timp.

Istoria modei în epoca modernă

Perioada Renașterii, când Florența era recunoscută ca fiind capitala modei, este urmată de un moment de puternică influență franceză. Curtea regelui francez Ludovic al XIV-lea începe să dicteze evoluția modei la nivel european și astfel introduce ceea ce noi cunoaștem astăzi ca fiind cravata, un fel de guler – eșarfă în jurul gâtului. Despre Ludovic al XIV-lea se spune că avea un simț aparte și un ochi educat pentru estetică, astfel că acesta a schimbat croiala hainelor masculine de 63 de ori în timpul domniei sale de 72 de ani.

De asemenea, moda franceză include ciorapi de mătase și rochii cu pliuri și mâneci înguste. Femeia încă mai poartă fusta largă, cu corset drept, dar și fuste drepte. Ele încep să poarte pantofi cu toc înalt, jachete cu mâneci lungi, iar tendința coafurii sunt buclele cu mult volum.

Hainele au fost cusute de mână o bună perioadă de timp, mai precis până în 1850 conform datelor istorice, chiar de către cei care le purtau. Calitatea produsului depindea de talentul cusătoresei. Odată cu Revoluția Industrială și apariția unui număr mare de invenții, producerea de mașini de cusut la nivel de masă schimbă complet domeniul vestimentar, iar fenomenul ia o mare amploare fapt ce a dus la moda pe care o cunoaștem cu toții în prezent.

 

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *